Silimarina este denumirea generică a unui complex de flavonoide (silibina, silicristina şi silidianina) şi se găseşte în seminţele de armurariu (Silybum marianum), plantă de la care îşi trage şi denumirea. Armurariul mai e cunoscut la noi şi sub numele de ciulinul-laptelui. În tradiţia populară, se folosesc de la această plantă rădăcinile, frunzele şi fructele pentru tratarea bolilor de ficat şi splina. Planta conţine substanţe amare, amâne, tanin şi, mai ales, silimarina. Rolul ei în medicină tradiţională, dar şi în cea modernă, este hepato-protector, fiind recomandată în tratamentul cirozei, hepatitelor, insuficientei hepatice, în intoxicaţiile cu ciuperci, dar şi persoanelor care lucrează în medii toxice. Frunzele se pot consuma în salate fiind un stimulator al stomacului şi totodată un calmant.
Cum acționează silimarina?
Acţiunea benefică a silimarinei se bazează pe două mecanisme: măreşte capacitatea celulelor hepatice de a rezista împotriva acţiunii toxinelor, stimulând funcţia antitoxică a ficatului, şi stimulează funcţia de sinteză a hepatocitelor, mărind capacitatea de regenerare a acestora. Astfel ca seminţele de armurariu sunt indicate chiar şi persoanelor care sunt nevoite să ia tratament medicamentos, suprasolicitându-şi ficatul. Dar şi alcoolicilor sau dependenţilor de tutun.
Silibina, cea mai activă componentă a silimarinei, împiedica procesul de acumulare a toxinelor în ficat. Silimarina scade riscul apariţiei calculilor biliari (pietre la fiere), ajutând la scurgerea bilei. Ajută sistemul de apărare a organismului. Are şi efecte antioxidante evidente, împiedicând atacul radicalilor liberi asupra celulelor, previne apariţia bolilor datorate civilizaţiei, cum ar fi ateroscleroza sau oboseala cronică.
Nu are efecte secundare nici în cazul unei administrări mai îndelungate şi poate fi folosită şi preventiv, mai ales de către persoanele care trăiesc în medii poluate. Ajută în afecţiunile cardiace (hipotensiune), insuficienţă renală, dar şi în boli ale sistemului nervos (surmenaj, migrene).
Pulbere și ceai
Silimarina se poate cumpăra de la farmacii şi magazine naturiste sub formă de pulberi şi capsule. Sau o putem prepara în casa din seminţe de armurariu. Cea mai utilizată este pulberea de armurariu (seminţe proaspăt râşnite, întrucât se oxidează foarte repede), de 3-4 ori pe zi câte o linguriţă rasă, înainte de mese, cu circa 30 minute. Se ţine sub limbă 10 minute, apoi se înghite cu un pahar de apă sau suc de legume/fructe. Mai poate fi administrată sub formă de ceai din pulbere de seminţe de armurariu.
La 250 ml apă clocotită se va pune doar o linguriţă de seminţe proaspăt măcinate. Se acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară.
Se pot consuma două căni pe zi. Este bine că prima să fie băută dimineaţa la trezire, înainte de micul-dejun, apoi se va sta culcat pe partea dreaptă timp de 30 minute, după care puteţi să vă continuaţi activitatea de peste zi. Cealaltă cana se bea în două reprize, înaintea meselor, cu 15 minute.
Tinctura de armurariu tine și doi ani
Tinctura de armurariu se prepară astfel: se macină seminţele (50 g) şi se pune pulberea într-o sticlă, se adaugă 250 ml alcool alimentar de 70 de grade, apoi sticlă se închide ermetic. Se ţine la temperatura camerei, agitând des. Se strecoară, apoi se filtrează. Se pune în sticle mai mici la rece, unde se pot păstra timp de 2 ani. Tinctura se poate administra ca atare sau împreună cu alte tincturi în funcţie de afecţiunile de care suferă persoană. Se pot lua între 10 picături şi o linguriţă, cu 15 minute înainte de mesele principale.
.
