Pentru a putea beneficia de întregul potenţial vindecător al plantelor medicinale trebuie să ne facem şi noi partea uscându-le corect. Se spunea undeva că invenţiile ultimelor două secole au omorât, pentru a apărea pe piaţă, mai mulţi oameni decât toate invenţiile mileniilor anterioare.Tot prin bancul de probă au trecut şi diversele plante, pe care azi le ştim drept medicinale. Cine ştie câţi anonimi au pus umărul pentru a ne furniza informaţiile acestea… Tot din vechime vin şi sfaturile în legătură cu uscarea acestor plante, sfaturi confirmate apoi de studii ştiinţifice aprofundate.

Drumul unei plante de pe felia ei de pământ și până în cana de ceai medicinal are câteva halte. Nu orice plantă poate deveni automat ceai medicinal, doar pentru că așa scrie în carte, că are proprietati terapeutice.

Ca să ai ce să usuci, trebuie să știi când și cum recoltezi

Pentru a obţine o materie primă de bună calitate trebuie să cunoşti care dintre componentele unei plante are conţinutul cel mai ridicat în substanţe active (rădăcini, rizomi, părţi aeriene, scoarţă, frunze, flori, fructe sau seminţe).
Nimeni nu o să te îmbie vreodată cu un ceai de rădăcini de muşeţel. Şi asta pentru că mai toţi ştiu care parte se foloseşte de la această plantă: floarea. Dar pentru plantele mai puţin cunoscute trebuie să te interesezi, să vezi ce culegi şi cum usuci. Momentul de recoltare este condiţionat de stadiul de dezvoltare al plantelor şi de anotimp.
Dacă ai nevoie de fructe, nu o să culegi primăvara. Plantele medicinale se recoltează pe timp uscat, dimineaţa, după ce roua s-a evaporat, sau după-amiază, până la apusul soarelui.

Ce parte de plantă vrei?
Trierea plantelor trebuie să înceapă înainte de a te afla în fata suprafeţei pe care vrei să le usuci. Nu este indicat să te afli în podul casei cu o tufă de rododendron smulsă cu rădăcina cu tot şi să realizezi, brusc, că pe lângă că planta respectivă este ocrotita, tu nu vrei să pui la uscat decât petalele!
Pentru protecţia plantelor medicinale perene, în vederea asigurării perpetuării speciei, trebuie să ţii cont că rădăcinile, rizomii, bulbii şi tuberculii (părţile subterane ale plantei) se recoltează primăvara timpuriu ori toamna, târziu, după ofilire. Părţile aeriene ale plantei se recoltează de obicei cu puţin înainte de înflorirea completă sau în timpul înfloririi.
Nu uita: atunci când plantele sunt în saci, înainte de a le pune la uscat, unele părţi de plantă fac identificarea lor mai grea.

Sfatul specialistilor este să ne aprovizionăm doar pentru o iarnă, pentru că, în timp, plantele iși pierd puterea tămăduitoare. Oricum, în fiecare an iese o generație nouă de plante!

Știai că…

Plantele nu se spala înainte de a fi puse la uscare, dar, în unele cazuri, se pot tăia mărunt? Ideal e să găseşti plante care nu au pe ele praf sau noroi şi să nu le recoltezi după ploaie. De asemenea nu recolta plantele de pe marginea drumurilor căci sunt pline de substanţe poluante ci preferă-le pe cele din păduri sau locuri fără maşini.

Temperatura de uscare în casă nu are voie să depășească 25°C? Deci nu înşira plantele deasupra cuptorului. Aeriseşte-le din când în când, nu le lasă în aceeaşi poziţie.
Nu folosi recipiente de plastic sau cutii de tablă pentru uscare şi păstrare şi nu ţine plantele uscate la lumină. Poţi folosi borcane colorate – se spune că cele verzi sunt cele mai bune.

Pentru uscare…
Trebuie să aduni doar plantele sănătoase, curate, fără insecte. Asta te va ajuta mult în momentul când ai ajuns acasă şi trebuie să arunci o ultimă privire plantelor pe care le întinzi la uscat. Ştii că ele încep să transpire şi se înnegresc după ce le-ai pus la uscat? Asta va face că, dacă ai scăpat şi plante zdrobite sau îndoite, ele vor avea un aspect mai puţin satisfăcător după ce începe uscarea. E mai bine să le îndepărtezi.
Scoate din grămadă orice ţi se pare suspect. Frunzele sau florile zdrobite care s-ar putea strecura pe suprafaţa ta de uscare ar avea o suprafaţă de contact mai mare cu aerul şi astfel s-ar distruge mai multe celule care conţin uleiuri volatile.

Procedeul industrial
Este bine să nu confunzi uscarea “de casă” cu cea industrială. Atunci când este vorba de mari producători de leacuri bazate pe plante medicinale este firesc să se folosească alte metode, dar acestea sunt diferite de ce se poate întâmpla la tine acasă.
Chiar dacă auzi de uscare industrială care implică temperaturi mai mari, gândeşte-te că, pe lângă temperatura, utilajele industriale oferă şi alţi factori la uscare, pe care tu nu-i poţi obţine acasă. Aerul încălzit prin baterii solare ţine deja de alt nivel de lucru decât cel de acasă.

Uscarea în casă
Pentru uscarea în casă, adică neindustriala, un loc bun e podul caselor. Dacă nu ai, e bună şi o cameră mai întunecoasă.
Pentru a putea fi păstrate, plantele sau organele lor trebuie să fie bine uscate. Prin uscare, plantele nu trebuie să-şi piardă culoarea şi mirosul natural. Ele se întind în strat subţire, pe pânză sau hârtie albă, pe foi de cort sau grătare de nuiele.
La soare se pot expune pentru uscare flori albe, rădăcini, scoarţa. La umbră se vor usca flori colorate, frunze, muguri.
Pentru depozitare se folosesc doar ambalajele din hârtie, panză sau sticlă.

Plantele otravitoare nu se usucă lângă celelalte!

O metodă veche și eficientă

Nu toate plantele se pun pe suprafeţe plane pentru a fi uscate. Unele se atârnă de grinzi, în pod sau în spaţii cu puţină lumină şi cu o bună ventilare, care nu sunt umede.

Poate ai văzut în casa bunicii cum punea cimbrul sau leuşteanul. Poţi încerca şi tu să atârni plantele după ce le-ai prins cozile într-un buchet.

Uscarea poate fi și dăunatoare
Calitatea plantei pe care o vei folosi în ceaiul tău (sau în orice alt fel care te va ajuta să te tratezi sau întăreşti) ţine mult de procesul de uscare. De aceea plantele puse la uscat în straturi, pe suprafeţe plane, trebuie întoarse din când în când, ca să se usuce pe toate părţile şi ca să nu ajungă să putrezească. O uscare la temperatura prea mare schimba proprietăţile plantelor, iar unele pot ajunge să facă rău.
Să nu uiţi să pui o etichetă pe plicul unde păstrezi plantele medicinale uscate! Uneori, când sunt pulbere, le recunoşti mai greu după culoare, textura sau miros.

O variantă inedită de stocare și folosire a plantelor medicinale
După ce le-ai cules şi uscat, plantele pot să aibă şi o altă destinaţie decât cea clasică, adică în pliculeţul cu eticheta şi, ulterior, în cana ta cu ceai. Ce-ai zice să încerci să le pui… în pernă? Insomnia este una dintre afecţiunile la care o mână de plante medicinale pusă în pernă poate ajuta!
Odoleanul, hameiul, roiniţa şi levănţică sunt unele plante pe care te poţi baza. Ele se usucă după metodele prezentate mai sus, fie pe hârtii albe, fie atârnate în buchete şi apoi se pun în săculeţi de pânză care sunt plasaţi în interiorul pernelor.
Hameiul este cunoscut de multă vreme ca un bun somnifer.